nervi: cum se fute un cuvint

Faza I (naturală)

Se ia un cuvînt ţigănesc, "mišto" (adică "bine, bun") şi se introduce în limba română. Nu avem "š" aici, dar echivalentul fonetic, "ş" e destul de bun.

Rezultat: "mişto"
Grad de bastardizare: mic

Faza II (forţată)

Se conectează şi România la Internet, şi ca la toate ţările mai tembele (adică care nu-s cu limba oficială engleza), durează pînă diacriticile ajung să fie adoptate online. Aşa că băieţii descurcăreţi apelează la înlocuitori: ş devine sh, iar ţ devine tz (se pare ca ă, î şi â nu sînt chiar aşa de importante). Cu această ocazie, "mişto" se adaptează şi el la ortografia online.

Rezultat: "mishto"
Grad de bastardizare: iritant dar suportabil (dupa cîteva luni, nici nu mai observi).

Faza III (catastrofală)

Nişte români tîmpiţi, dar francofoni, în timp ce se cacă pe ei cu "ordinateur", "logiciel" şi alte cuvinte neghioabe, observă că "o" şi "aux" se pronunţă la fel. În consecinţă se apucă cu o imbecilitate voioasă să înlocuiască "o" cu "aux", pen'că e nemaipomenit de kool cînd le iei faţa la "cons" dintr-un "clique" de "souris" şi un "aux" bine plasat, nespa?

Rezultat: "mistaux" (pt. începători), "misteaux" (pt. avansaţi)
Grad de bastardizare: periculos de ridicat, folosirea indelungată poate provoca reacţii violente, de la stare de vomă pînă la bătaie cu ranga (dacă se află adresa fizică).

Faza IV (abominabilă)

Într-o concluzie oribilă, dar logică, la raţionamentul de mai sus (la fel cum automutilarea ar fi o concluzie logică a urii de sine), "ş" poate fi şi este înlocuit de "ch".

Rezultat: "michtaux" (stilul "repulsie") , "michteaux" (stilul "oroare")
Grad de bastardizare: absolut, loc rezervat în al şaptelea cerc al Infernului, inelul interior. Expunerea prelungită poate duce la hemoragii oculare şi pierderea temporară a facultăţilor critice.