Noutati pe piata muncii

Raluca Stroescu s-a surmenat prea tare la multinaţionala ei şi a murit niţel. Tristă poveste, muncitor popor. Specialiştii (adică eu) sînt de părere că subspecia corporatistului de multinaţională e ameninţată cu dispariţia şi e de datoria noastră s-o ocrotim. "Cum?", veţi întreba. "E simplu!", vă voi spune:

Dacă cunoaşteţi un corporatist din aceia ce nu văd lumina soarelui cu lunile şi în general nu comunică decît bisilabic şi pe messenger, organizaţi o poteră (adică adunaţi un grup de prieteni) şi îl pîndiţi în zori, cînd se tîrăşte spre casă de la lucru. Cum l-aţi văzut, şo pe el, în general nu opune multă rezistenţă, eventual îi şoptiţi la ureche: "Te ducem la un brainstorming cu C.E.O.u', că se rebrand-uie departamentu'!" şi vă va urma ca un mieluşel. Apoi îl transportaţi undeva la iarbă verde (merge şi un birt de cartier), cu mici, bere, muzică de mahala şi o poză zîmbitoare de carton a şefului său (pentru aplanarea anxietăţilor) şi nu-i daţi drumu' pînă nu învaţă să înjure sănătos conducerea şi să-şi ia concediu medical trei zile pentru orice strănut mai vajnic.

Felicitări, tocmai aţi adus o cauză pierdută pe calea românească. Următorul corporatist la rînd.

În concluzie să ne aducem duios aminte de zicala urbană: "Serviciul nu e cîrciumă, să stai toată ziua acolo". S-a înţeles şi acolo în spate la HR, da?