Incredibila aroganta

Închipuiţi-vă, dragi cititori, o persoană retrasă, un nimeni şters. Mulţi l-ar scuipa în cap, ca să nu se aplece să-l nimerească între ochi. E un zero timid, politicos, un pic plictisitor, dar cu bun simţ.

Daţi-i acestui om nişte bani, ceva putere, un "status symbol" sau două şi veţi vedea uimitoarea metamorfoză: pulică e dintr-o dată Terminator, blegul devine mocofan, bunul simţ se transformă în bădărănie 100%, iar politeţea se dovedeşte a fi doar o poleială peste o aroganţă profundă.

Nimeni nu stă în banca lui, dacă nu e obligat. Eu şi tu, dacă putem, vom fi mai mult decît ceea ce am fost, vom arăta puleţilor ce ne-au rîs în nas ce putem, îi vom zdrobi cu dispreţul superiorităţii noastre binevoitoare, ca Nietzsche, ca soldatul american in Irak, ca omul de mâine, wired into the future, ca un exponent de seamă al speciei umane.

Pentru că sîntem tocmai rezultatul a milioane de ani de evoluţie, superiori strămoşilor noştri (orice ar zice propaganda gerontofilă), inferiori urmaşilor noştri (dar noi i-am făcut, noi îi omorîm), alfa şi omega, să ne sugeţi pula toţi!