Diviziunea la cap a Romaniei, sau cum am votat de Mos Nicolae

Traiesc, in pula mea, intr-o tara schizofrenizata. De abia ma obisnuisem sa traiesc intr-o tara paranoizata. "Adevarul e ca se fura", "Coruptia e peste tot", "Douazeci de ani nu sint de ajuns". Adevarul e ca, dupa douazeci de ani, iti cam bagi pula. Obosesti sa tot alegi raul mai mic si sa constati ca, dupa douazeci de ani, alegi din nou intre aceeasi gainari politici care-si proclama superioritatea morala pe baza naivitatii unui popor schizofrenic.

Da, acum noua ani, m-am uitat la buletinul de vot, mi-am facut cruce cu limba in cerul gurii si am aplicat stampila pe Ilici. Era de ales intre un politruc si om de o iresponsabilitate agresiva. Iar acum, dupa noua ani, am ajuns la aceeasi dilema? Are you fucking kidding me? Ne-am intors inapoi si o luam de la capat? WTF?

OK, in 7 decembrie, leat 2009, au serbat din nou victoria. Dar problema nu e cine a invins, noa, problema este ca oamenii chiar cred ca vad o schimbare. Asta e, sint timpiti, au pus botul la marea schimbare, la reforma statului, la demagogia servita pe tava oricui e destul de prost sa o asculte. Vom fi salvati (pentru a doua oara, dupa douazeci de ani) de spectrul comunismului. Si vai ce prapad va fi intre comunistii ce au pingarit Piata Operei din Timisoara cu meschinariile lor politice. Ce ii vor mai executa, in numele adevaratilor golani pe astia. Nu mai conteaza ca ceilalti sint la fel de comunisti. Adevaratul dusman este PSD. Futem PSD-ul, si va curge doar lapte si miere, votati-ne doar ca sa vedeti. Doar pe asta marsam de shpe ani incoace. Mai dureaza un pic, sa mai furam nitel si veti primi si voi iluzia libertatii la care ati visat atitia ani.

Nu as zice ca adversarii lui Basescu ar fi mai destepti. Pisica lor moarta nu e comunismul (ar fi si ridicol), nuuuu, este spectrul dictaturii. Deci ca sa ma intelegeti, acest Basescu este, pentru noi, Hitler doi. Exista un plan conspirativ, prin care Base face cu mina si dispare parlamentul. Na bine, nu dispare, doar e teleportat nu stiu cum pe Marte. Sau e dizolvat pentru totdeauna. Ceva de genul asta, e atit de sinistru incit nu ne putem inchipui. Si atunci dupa ce Parlamentul dispare, na sa vezi atunci futai! Baselu se proclama presh pe viatza. Asta e faza intii. P-orma Udrea e numita prim-ministru pe viata si EBA vice-prim-ministru, da nu pe viata, ci pina la noua colectie Louis Vuitton. No, da asta nu e tot. Dupa aia, Basescu isi face statuie in fiecare resedinta de judet, desfiinteaza toate televiziunile in afara de B1 si OTV, ii baga pe toti ne-PD-L-istii la inchisoare si mai departe D-zeu cu mila. Si mila cu kila....

Na bun, bagi pula-n ei de fraieri, dar stai! ca mai urmeaza: acum vreo luna, am observat ca ceva s-a schimbat. Nu in bine. Coruptia, hotia si lipsa de civilizatie sint bine-mersi. Dar, mai nou, avem partizani. Oamenii ce voteaza pina la moarte. Partizani, talibani. Despartiti de prapastia optiunii politice. Esti cu Basescu? Pai. fii atent, o sa vin la noapte in cimitir, o s-o dezgrop pe bunica-ta si o s-o necrofilez de o sa-i zboare pleoapele, pe bune! Esti cu Geoana, da? Pai stai sa vezi, o sa ma pis pe mormintu lu ma-ta, dupa care o sa plantez trei trandafiri rosii si o sa aduc un caine sifilitic sa faca un pishu si o cacutza discreta pe tulpina celor trei trandafiri ca sa te inveti minte, da?

Si de aia m-am dus eu la sectia de votare si m-am uitat bine la buletinu cu numele lui Mircica si lu Traienica, dupa care in lipsa de alternative am pus stampila, apasat pe numele fiecarui candidat care sa-mi suga pula, iac-asa! Si m-am urcat pe o sa si v-am zis optiunea mea asa, mai porcos, dar mai curat ca acesti candidati.

Ne-am ales un preş!

Săptămâni întregi am aşteptat. Am cules fluturaşi şi pliante, am studiat oferta pe îndelete, am urmărit la televizor emisiunile de specialitate, i-am întrebat pe cunoscuţi şi prieteni ce ar alege ei şi după o lună jumate de îndoieli, dezbateri şi cântărit argumente pro şi contra, pot să anunţ mândru: ne-am ales un nou preş pentru uşa de la intrare că ăla vechi se tocise rău de tot şi arăta ca dracu!

Aforisme sociopolitice

Românul s-a născut bugetar.

La bordel, ep. 2: Salvare

A doua oara cind am fost la bordel, se vindea salvare si un nene m-a intrebat:

- Fiule, vrei sa fii salvat?
- Da, taica, da' ce tre' sa fac?
- Tre' sa renunti la precurvie si vei fi salvat!
- Da' mai pot sa fut o singura data, ultima, asa?
- Sigur ca da, fiule!

Si asa am mai futut odara si am fost si salvat! Faina treaba!

La bordel, ep. 1: Sufletul

Prima data cind m-am dus la bordel, era gol, pauza, nici un suflet feminin, nici macar o curva. Asa ca l-am intrebat pe portar: Unde e femeile?

Mi-a zis sec: la meci! (joaca cu alea de la striptizu' de dupa colt). Asa ca mi-am facut o laba. O laba la timpul ei face cit doua cornere sau o calificare prematura.

PS: Noi am cistigat.

Traduce-ma

Traduceri de pe postul nostru favorit (ProTeVe):

Sideburns - arsuri laterale (apar atunci când adormi cu capul pe aragaz)

Life's a bitch - Viaţa e o javră (traducere tehnic corectă, protejaţi animalele, KPLZTHX)

nervi: cum se fute un cuvint

Faza I (naturală)

Se ia un cuvînt ţigănesc, "mišto" (adică "bine, bun") şi se introduce în limba română. Nu avem "š" aici, dar echivalentul fonetic, "ş" e destul de bun.

Rezultat: "mişto"
Grad de bastardizare: mic

Faza II (forţată)

Se conectează şi România la Internet, şi ca la toate ţările mai tembele (adică care nu-s cu limba oficială engleza), durează pînă diacriticile ajung să fie adoptate online. Aşa că băieţii descurcăreţi apelează la înlocuitori: ş devine sh, iar ţ devine tz (se pare ca ă, î şi â nu sînt chiar aşa de importante). Cu această ocazie, "mişto" se adaptează şi el la ortografia online.

Rezultat: "mishto"
Grad de bastardizare: iritant dar suportabil (dupa cîteva luni, nici nu mai observi).

Faza III (catastrofală)

Nişte români tîmpiţi, dar francofoni, în timp ce se cacă pe ei cu "ordinateur", "logiciel" şi alte cuvinte neghioabe, observă că "o" şi "aux" se pronunţă la fel. În consecinţă se apucă cu o imbecilitate voioasă să înlocuiască "o" cu "aux", pen'că e nemaipomenit de kool cînd le iei faţa la "cons" dintr-un "clique" de "souris" şi un "aux" bine plasat, nespa?

Rezultat: "mistaux" (pt. începători), "misteaux" (pt. avansaţi)
Grad de bastardizare: periculos de ridicat, folosirea indelungată poate provoca reacţii violente, de la stare de vomă pînă la bătaie cu ranga (dacă se află adresa fizică).

Faza IV (abominabilă)

Într-o concluzie oribilă, dar logică, la raţionamentul de mai sus (la fel cum automutilarea ar fi o concluzie logică a urii de sine), "ş" poate fi şi este înlocuit de "ch".

Rezultat: "michtaux" (stilul "repulsie") , "michteaux" (stilul "oroare")
Grad de bastardizare: absolut, loc rezervat în al şaptelea cerc al Infernului, inelul interior. Expunerea prelungită poate duce la hemoragii oculare şi pierderea temporară a facultăţilor critice.

Incredibila aroganta

Închipuiţi-vă, dragi cititori, o persoană retrasă, un nimeni şters. Mulţi l-ar scuipa în cap, ca să nu se aplece să-l nimerească între ochi. E un zero timid, politicos, un pic plictisitor, dar cu bun simţ.

Daţi-i acestui om nişte bani, ceva putere, un "status symbol" sau două şi veţi vedea uimitoarea metamorfoză: pulică e dintr-o dată Terminator, blegul devine mocofan, bunul simţ se transformă în bădărănie 100%, iar politeţea se dovedeşte a fi doar o poleială peste o aroganţă profundă.

Nimeni nu stă în banca lui, dacă nu e obligat. Eu şi tu, dacă putem, vom fi mai mult decît ceea ce am fost, vom arăta puleţilor ce ne-au rîs în nas ce putem, îi vom zdrobi cu dispreţul superiorităţii noastre binevoitoare, ca Nietzsche, ca soldatul american in Irak, ca omul de mâine, wired into the future, ca un exponent de seamă al speciei umane.

Pentru că sîntem tocmai rezultatul a milioane de ani de evoluţie, superiori strămoşilor noştri (orice ar zice propaganda gerontofilă), inferiori urmaşilor noştri (dar noi i-am făcut, noi îi omorîm), alfa şi omega, să ne sugeţi pula toţi!

Plebiscit si mirlanie

Sîmbătă:

Tot românul cu mic cu mare s-a dus la referendum şi a apucat vajnic ştampila, aplicînd-o care pe "DA", care pe "NU", care pe alături. Pînă seara s-a dovedit că la fiecare brav adversar a lui Băselu', au sărit trei viteji apăratori, în timp ce alţi şase stăteau pe margine şi puneau pariuri. Aşa că fiecare a înţeles ce-a vrut. PeDeii că vreo trei sfert din poporu' care se mai oboseşte să dea cu votu'n baltă e cu ei, PeSeDeii ca de!, doar trei din zece românaşi îl iubesc pe Băse, PeNeLeii că au cam luat-o pe cocoaşă de fanii lor, iar PeReMeii (ca de obicei), medicamente!, pardon, se fură!! Concluzia lor a fost că ei tot au dreptate, orice ar zice sau vota poporu. Concluzia mea e că am asistat la un frumos exerciţiu de futilitate. Nimeni nu a învăţat nimica, şi asta pe banii noştri.

Tot sîmbătă:

Domnul viitor repus în drepturi preşedinte jucător a auzit că au băgat electorat proaspăt la Selgros şi s-a dus să facă o mică baie de mulţime să mai ia din colbul adunat în campanie. La ieşire, hop şi presa demenţial de profesională, în persoana unei dudui care a început să pună întrebări din alea de premiul Pulitzer, "Vă iese cu virgulă la referendum?", "Care a fost ultima carte cumpărată?", "Dacă mîine ar juca Dinamo cu insulele Faeroe, 1, ics sau zero?", "Cărei fete din clasă i-aţi cere prietenia?", etc.

Domnu' preşedinte, băiat finuţ, a încercat s-o expedieze diplomatic cu o expresie de genu': "Păsărică, n-ai şi tu treabă?" (adică poate ai şi eu te reţin), dar a dracu' ziaristă nu a apreciat tonul colocvial, nefiind probabil familiară cu poezia "Păsărică albă-n cioc/Tragi cu puşca, nu ia foc/Păsărica-i cu noroc!!!", ce i-ar fi sugerat să nu-şi întindă norocul ca poate se trage cu puşca. Ca atare, a continuat cu aplomb, întrebînd ceva de genul: "Dintre Van Damme, The Rock şi Chuck Norris care ar cîştiga la `Ţară, ţară, vrem ostaşi`?" Iar lui Băsescu, om blînd cum îl ştim, nu i-a rămas altă soluţie decît să dea clasica Manevra Urgentă de Intimidare Elementară (pe scurt MUIE), adică SE CONFISCĂ TELEFONU! Exact ca-n filmu' Extemporal La Dirigenţie cu Isoscel care confisca pe rupte. Genial! A preferat să rezolve direct, legal şi justiţiar. Hmm, am zis legal? Pardon, am greşit. Oricum imunitatea prezidenţială funcţionează. Sperăm.

După consumarea faptei de tîlhărie, domnul preşedinte n-a stat să vadă ce filme, melodii şi poze are tînăra reporteriţă pe telefon, ci, în calitate de lider de opinie în curs de validare, a purces direct la judecăţi de valoare. Acum trebuie să precizăm ca expresia "Ţigancă împuţită" a fost prost înţeleasă. Prin această metaforă, domnul preşedinte a dorit să atragă atenţia asupra tendinţei de ostracizare a profesiei de "paparazzo", ai cărei practicanţi sînt evitaţi şi priviţi cu suspiciune de către oamenii cu care au de a face, exact ca şi în cazul etnicilor romi. De asemenea, prin adjectivul "împuţită" domnul Băsescu a subliniat condiţiile deosebit de aspre în care aceşti "paparazzi" lucrează, ei stînd la pîndă cu zilele în condiţii extrem de neigienice, fără a avea nici măcar acces la instalaţii sanitare sau lenjerie de schimb. Apoi a precizat că d-şoarei "trebuia să i se întîmple odată şi asta", reliefînd astfel latura de securitate personală a profesiei, aceşti "paparazzi" fiind supuşi destul de des la abuzuri şi violenţă, mergînd chiar, cum am văzut, pînă la tîlhărie! Deci a fost un comentariu social, da? S-a înţeles şi acolo la Antena 1, 2, 3, 4 şi 5, la d-şoara Pană? Bine, mulţumim, la revedere.

PS. Pînă la urmă şi-a cerut şi dom' Băsescu nişte scuze, că de, nu se face să o laşi pe biata fată şi înjurată şi cu telefonul luat.

nervi: lumina ochilor lumii

De un an sau doi încoa', văd pe stradă tipe (şi tipi) cu ochelari de soare mari cât o farfurioară de ceşcuţă de cafea, care acoperă cam trei sfert de faţă şi în general mă duc cu gîndu' la anii 80, mai exact la serialu' Maddie şi David (Moonlighting).

Şi stau şi mă întreb, o fi violenţa familială în creştere sau a devenit boxul feminin mai nou un sport de mare succes? Şi mă enervez uşor, dar nu-i nimic, mă stăpînesc, lasă, purtaţi-vă voi umbreluţele de retină cît mai puteţi, pînă nu vă zdrobesc lentilele alea fumurii de cristalin şi p-ormă vedem cine a rămas cu ochii-n soare, e bine aşa, Gogule?

Noutati pe piata muncii

Raluca Stroescu s-a surmenat prea tare la multinaţionala ei şi a murit niţel. Tristă poveste, muncitor popor. Specialiştii (adică eu) sînt de părere că subspecia corporatistului de multinaţională e ameninţată cu dispariţia şi e de datoria noastră s-o ocrotim. "Cum?", veţi întreba. "E simplu!", vă voi spune:

Dacă cunoaşteţi un corporatist din aceia ce nu văd lumina soarelui cu lunile şi în general nu comunică decît bisilabic şi pe messenger, organizaţi o poteră (adică adunaţi un grup de prieteni) şi îl pîndiţi în zori, cînd se tîrăşte spre casă de la lucru. Cum l-aţi văzut, şo pe el, în general nu opune multă rezistenţă, eventual îi şoptiţi la ureche: "Te ducem la un brainstorming cu C.E.O.u', că se rebrand-uie departamentu'!" şi vă va urma ca un mieluşel. Apoi îl transportaţi undeva la iarbă verde (merge şi un birt de cartier), cu mici, bere, muzică de mahala şi o poză zîmbitoare de carton a şefului său (pentru aplanarea anxietăţilor) şi nu-i daţi drumu' pînă nu învaţă să înjure sănătos conducerea şi să-şi ia concediu medical trei zile pentru orice strănut mai vajnic.

Felicitări, tocmai aţi adus o cauză pierdută pe calea românească. Următorul corporatist la rînd.

În concluzie să ne aducem duios aminte de zicala urbană: "Serviciul nu e cîrciumă, să stai toată ziua acolo". S-a înţeles şi acolo în spate la HR, da?

Nostalgia de primavara

Ce au mai ratat ăştia mici:

• serialul block-buster Racheta albă (aşteptăm cu nerăbdare Întoarcerea Rachetei Albe)
• Habarnam Reloaded Forever
• Computere made in Romania şi jocurile (made elsewhere). Saboteur 2, careva?
  
• guma Turbo!!!
  

Vestitu' banc cu blonde

Care e senzaţional! Ce n-a văzut Perişu' (jud. Ilfov)! Dupe un îndelung turneu peste hotare, în Djibouti, Gaborone şi Harare, revine în ţară!!! Doaaaamneloooor şi doooomnilooor ... bestialu' banc cu blonde.

Iar pentru ăia mai snobi dintre voi care ştie să vorbeşte englezeşte avem şi pe verişoru lu' bancu' cu blonde: one of the best blondes joke out there.

Şi nu-i uităm nici pe cei a căror patrie, Jărmania, le-a inoculat dragostea pentru limba lui Goethe, der absolut beste Boldinenwitz in diesem Jahrtausend.

Incheiem acest mesaj poliglot urîndu-vă tradiţionalul "Leka Noci Deţa!"

Ce pula mea injuri?

Fiin'că îmi stă pe creier în momentu' de faţă. Şi fiin'că am auzit că e la modă să te bagi în blogosfera asta. E cam ca sexu-n grup. În sensu' că stă populimea cu gura căscată (asta dacă ai ceva succes) şi se chioară în intimitatea chiloţilor tăi. Cu benoclu'... R-aţi a' dracu de perverşi!

Şi de ce-i zice "sex în grup" resp. futai? Poţi să zici că vulgaritatea se vinde, să deconstruieşti limbajul licenţios, să faci analogii între procreere şi creaţie sau să psihanalizezi vis-a-vis de sex şi moarte... dar cel mai des vei auzi pe stradă, în bloc, în tramvai sau aiurea: "Îmi bag pula". Iar asta se cheamă pur şi simplu futai ... QED.